snuff...

duminică, 29 noiembrie 2009 comentarii
aseară ploua...si ce alta melodie era mai potrivita pentru aceasta atmosfera monotona decat "November rain " de Guns n Roses...oricum nu o mai ascultasem de mult timp .Si cum hoinaritul de seara pe net facea parte din rutina mea zilnica, dau de o noua melodie (pentru mine , ca pentru fani e de un an) care ma lasa cu falca in cer si una in pamant de uimire? de ce asa de uimita? Pentru ca nu puteam asocia o formatie atat de zgomotoasa, de fioroasa atat la aspect fizic[ la ei halloweenul e tot anul :))] cat si in stilul muzical ( death metal , black metal, speed metal, trash metal etc etc, ceva care un om normal cu urechile sensibile nu poate numi muzica ,decat zgomot),precum SLIPKNOT, cu o melodie ce are versuri puternice , o BALADA. Din cate stiam eu, ei te baga in sperieti cu stilul lor foarte agresiv, la concertul lor te simti precum in iad... Numai ca prin melodia asta si-au dezvaluit si latura lor vulnerabila. Snuff e printre putinele melodii care le apreciez inca din prima ascultare ( poate ca asta se datoreaza socului). Inca o dovata sa nu ma las puternic influentata de prejudecati si aparente.

Traiti bine?

sâmbătă, 21 noiembrie 2009 comentarii
Nea' Gogule, de data asta nu-i de râs. Cu ei vom vota , cu ei vom defila!

De ce şi pentru ce trăim?

vineri, 23 octombrie 2009 comentarii: 2
Încă din primii ani de viaţă, la vârsta fragedă a copilăriei, după primii paşi şi primele cuvinte articulate, cu primele propoziţii legate , începem să ne întrebăm ce e cu noi în lumea aceasta.
" De ce ?" Prima întrebare rostită cu scopul de a afla ceva! De a cunoaşte de a învăţa.
"De ce străluceşte soarele?" "De ce iarba este verde?" " De ce plouă? "De ce ninge? "De ce e cald?" "De ce e frig? " şi acest "De ce?" poate continua până ne potolim setea de cunoaştere. Şi întrebarea "de ce?" ne însoţeşte toată viaţa , până la adânci bătrâneţi... până la întrebarea finală:"şi totuşi...de ce murim?"
Cam aşa începe însăşi filozofia vieţii noastre. Fiecare răspuns primit ne produce o anumită stare de uimire (mirare), îndoială sau cutremurare, cum susţinea însuşi K. Jaspers cele trei cauze ale originii filozofiei.

Şi aceste stări nu pot fi posibile fără un element esenţial : comunicarea. Comunicăm cu cineva direct sau indirect, în mod voit sau nevoit, cu plăcere sau fără.
Rezultatul comunicări: bucurie sau supărare, pace sau frământări interne ale eului nostru, cunoştiinţă sau neştiinţă, stăpânire de sine sau agitaţie, blândeţe sau răutate,siguranţă sau nesiguranţă, iubire sau ură, plăcere sau lehamite, realitate sau ficţiune, adevăr sau minciună...adică vorba lui Platon "modul nostru de a trăi-filozofia".

Şi cum suntem înzestraţi cu capacitatea de a raţiona în interesul nostru de a trăi frumos sau urât , noi alegem modul în care vrem să trăim în lumină sau întuneric, înţelegând sau nu sensul şi scopul existenţei noastre.
Tocmai acest lucru ne deosebeşte de regnul animal sau vegetal.

O petrecere şi o inmormântare...

sâmbătă, 10 octombrie 2009 comentarii: 4
Acu'o saptamână a venit şi momentul meu mult aşteptat în care pur şi simplu numele meu stătea pe buzele tuturor. Că de aia mă apucase o criză de sughiţat, de nu mai puteam ieşi din ea nici măcar cu o cana bună de vin ori 3 minute bune de ţinut respiraţia. Se vorbea în draci despre mine... că era de bine , că era de rău, naiba mai ştie.După toate eforturile imense depuse în bucătărie şi nu numai, am reuşit cu ajutorul familiei să pun toate lucrurile la punct pentru un majorat numai bun de petrecut în aer liber (locuind la casă, nici nu mai avea rost să închiriez un local), insă totul depindea de vreme. Ea hotăra dacă va fi ceva perfect sau un eşec total. Sâmbătă dimineaţa, mă trezesc cu un imens zâmbet pe buze cu gândul că petrecerea mea va întrece toate My super sweet sixteen-urile fetiţelor lu' tata. Când să dau ochii cu fereastra... Stupoare!... ploua şi totul era melancolic precum în poeziile poetului nostru simbolist ,EMO. Colac peste pupăză, mai aflu că vecinul de vizavi îşi găsii să dea ortul popii tocmai când trebuia să dau başii la maxim. Pe scurt, toate planurile mele erau date peste cap! Nu puteam să-l las pe Gutză de maimuţă să cânte fără număr , pe când babele îl boceau pe răposat. Mai mult, necunoscuţii puteau interpreta faptul că noi eram duşmanii lui şi că dădeam o petrecere în cinstea trecerii sale în nefiinţă. Trist , dar mie îmi venea să-i trag o lopată mortului să îl trezesc din adormire, că doar nu puteam să anulez majoratul şi să mi se strice toată mâncarea. Agitată cum sunt eu mai de fel, imi mai consum o jumate de ora din minutele mele preţioase de pe telefon , pentru a-mi anunţa invitaţii despre acest incident.Din fericire ,cineva, acolo de sus a aranjat totul bine astfel încât duminica mortul să-şi urmeze mai repede ultimul drum şi eu să petrec "pă sistem turbo". Party-ul ,în sine a fost unul nemaipomenit: am chiuit cu toţii până la 2 noaptea , de pândeau vecinii pe la ferestre, probabil tânjind şi ei la vreun grătar ori deranjaţi de Gutză. Cadourile au fost cât se poate de inspirate: am primit noul album U2 (!!!), un super rucsac cu MJ(!!!) , multe bijuterii care mai de care sofisticate(argint, aur , cristale Swarowsky etc. !!!!:> ), o carte cu dedicaţie din partea clasei( "Floare-de-zăpadă şi evantaiul secret" de Lisa See) şi buchete imense de trandafiri şi crini imperiali, de mi-au umplut dormitorul cu aroma lor îmbătătoare. Ca să fie petrecerea unică, am dat un minirecital la chitară , în cinstea părinţilor mei (pentru mine a fost un moment emoţionant,inedit , vocea mea niciodată nu sunase atât de bine, un sentiment nemaipomenit, deşi am mai urcat pe scenă de multe ori!). Bara de la halângă a fost senzaţia serii(toată lumea a incercat-o,s-a dansat la ea si striptease)!
P.S:La fel ca pe răposatul vecin, nu vom uita niciodată petrecerea asta!

Muse - Uprising

comentarii
De ceva vreme , melodia asta mi s-a blocat minte. Refrenul este partea mea favorita. Enjoy it!
Notă: cunosc Muse dinaintea mega-fenomenului Twilight!


MTV VoMA 2009

luni, 21 septembrie 2009 comentarii: 3
În weekendul ăsta am putut şi eu vedea cine naiba a mai câştigat un om de pe lună . Showul în general a fost ok, cu excepţia a 2 pseudovedete pline de fumuri: gayfishul de Kanye si Leidi Găgăuţa. Eu le sugerez să se ia de mână şi să părăsească această galaxie , căci lumea asta ar fi mult mai liniştită fără extravaganţele unei dive trashy şi un buric al pământului , cel mai mare artist în viaţă.
Mi-a plăcut însă de Madonna , al cărei discurs în cinstea Regelui pop a fost emoţionant pentru toată lumea . În sfârşit o văd şi eu într-o ţinută adecvată vârstei ei înaintate!
Această ediţie a fost şi una specială pentru că a fost închinată superstarului pop , care din păcate nu mai este printre noi. Prestaţia lui Janet a fost extraordinară!!! A pus suflet cu adevărat! Abia am aşteptat să văd trailerul documentarului This is it, ce va avea premieră în cinematografe toamna asta.
Cel mai mare entuziasm pe care l-am avut de-alungul acestei ediţii: Kanye a fost huiduit la fiecare pomenire a numelui!!! L-am huiduit şi eu împreună cu publicul :)). E un jegos care trebuia să stea în banca lui să o fi lăsat în pace pe Taylor Swift (nu sunt fană, deşi mi-a inspirat milă pentru acel moment penibil). Dacă eram în locul ei, numai să-mi fi apucat el microfonul să mi-l smulgă, că şi-l luam la şuturi în dos şi la vreo trei parale. Am eu ce am cu Kanye , dar nu îl halesc deloc pe microbul ăsta. Jos pălăria pentru artiştii care l-au criticat aspru şi nu au trecut cu vederea peste acest incident!
Cât despre Gaga, şi tatălui meu îi vine să vomite când aude de numele ei. Cea mai patetică artistă de la Madonna ( epoca Erotica) încoace! Când am văuzut momentul ei live cu sângele fals buind fără oprire din piept, mi-a întors stomacul pe dos. Mai ales pe la final parcă răgea o manelistă autohtonă. Şi-a schimbat vreo şase ţinute printre care la doua am râs cu lacrimi =)))Când şi-a prmit premiul pentru cel mai bun debutant al anului m-am mirat cum de naiba nu s-a impiedicat cu perdeaua aia roşie pe faţă. Atunci făcea cu adevărat show =))).Mai bine câştiga Tracy Gaga :))). Sau când era infofolită precum un eschimos , mi-aducea aminte de Kenny din South Park. Omg, they didn't kill Lady Gaga! You bastards!
Reprezentaţia lui Pink a la Cirque du Soleil a fost pe departe cea mai tare!!! M-a lăsat fără cuvinte!
Beyonce nu a făcut mare brânză pe scenă cu sincronul deosebit la Single Ladies , însă gestul de a o invita înapoi pe scenă pe Taylor pentru a-şi termina discursul brusc întrerupt, a demonstrat că este o veritabilă Lady.
Păcat că nu au mai invitat şi legende în ultimul timp (excepţia lui Joe Perry de la Aerosmith).
Eminem a fost super simpatic! Ar trebui să joace în comedii ! E foarte talentat tipul!!! M-am tăvălit pe jos de râs , când a început să plângă :))).
Russel Brand fost simpatic şi anul acesta, însă ar trebui să o lase mai moale cu intenţiile lui de a trece prin paturile vedetelor.
Sper că EMAul de la Berlin NU îi va avea cap de afiş Pe Kanye gayfish West şi Gâsca Găgăuţa!!!!!

Back to school was (not) so cool...

luni, 14 septembrie 2009 comentarii
Gata cu zilele de vacanţă , în care pur şi simplu am tăiat frunze la câini! Gata cu ochii beliţi in monitor până la 3-4 noaptea si trezirea pe la unu!Gata cu ieşirile noaptea târziu în timpul săptămânii...Prea naşpa ca de acuma în colo să impart baia cu mama, ba chiar să o dau afară din prea multe motive...O să le duc muuuuuuuuuuult timp de acum în colo dorul.
M-am trezit pe la şapte şi jumătate după mai multe amânări de alarmă la telefon sau mai degrabă de necazul provocat de pana maşinii care îl lăsă pe tati tocmai când îi era lumea mai dragă.
Ultima deschidere a noului an şcolar nu mai avu acelaşi farmec faţă de cel în care de-abia aşteptam să îmi cunosc noii mei colegi de liceu. Un "Hai salut!" , "ce mai faci ?"şi "PA!" au fost singurele cuvintele pe care am putut să le folosesc într-o mini-conversaţie, asta pentru a mai fi şi eu băgată în seamă. Întârzierea dirigăi îmi trezi, in plus, dorul de casă. Vestea cea mai proastă a zilei o aflai chiar de la ea : ne-a schimbat profa de engleză! CUUUUUUUUUMMM????!!!! WTF!!!! Tocmai pe ea? Preferata mea? Cum o să mă mai laud ei că în sfarşit am mai citit şi eu o juma' de carte în vacanţa asta? Cum o să mă mai stresez atât de mult pentru exemporale la chineză sau pentru interminabilele refraze-uri(coşmarurile mele)? Culmea este că inainte să ajung la şcoală tocmai mă întâlnisem cu ea şi nu mi-a dat deloc de înţeles că ne-a părăsit.Păcat!!! O să-i duc dorul compoziţiilor în care aveam la dispoziţie 5 minute, unde trebuia să folosesc zece cuvinte impuse , fără nicio legatură între ele.
P.s: ideea dumneaei cu Feng Shui-ul a funcţionat şi pentru mine :P.

Classic cartoons

miercuri, 9 septembrie 2009 comentarii: 1
Nu mai îmi place Cartoon Networkul deloc!!! S-a aiurit rău de tot! Unde-s desenele acelea,la care copilăria mea toată mi-am petrecut-o în faţa televizorului, uitându-ma la aceleaşi episoade de nşpe mii de ori fără să înţeleg o boabă de engleză. Ăsta era tot farmecul lor: desene nonviolente( excluzând propaganda din timpul celui de-al doilea Război Mondial, prezentându-i pe tom şi Jerry jucându-se cu bombele şi mitralierele şi pe Muttley cu avioanele sale cu un design hidos si luptele fetitelor pufoase si puternice cu fortele malefice), de bună calitate şi mai ales de bun gust, în care rămâneai cu cel puţin un lucru întipărit în minte la fiecare episod. Da, pe desenele au trăit vreo 3 generaţii din familia mea: de la mamaie-mea care se amuza copios la chicotitul simbolic al faimoasei ciocănitori Woody,la tata, care şi acuma mai imită râsul iconic al lui Muttley, pană la generaţia noastră din anii '90 care încercam să ne dăm cu fundul de pământ precum The Red Guy din "Vaca şi puiul". Puţine , poate chiar prea puţine desene create după 2000 îmi mai captează atenţia. Toate animţiile de-acuma sunt realizate cu mare uşurinţă cu ajutorul ultimelor tehnologii 3D. Desenele old school erau lucrate cu mare migală, cel puţin 24 de schiţe trebuiau realizate ,pentru doar mai puţin de un minut de acţiune nebunească. Să nu uităm şi de geniul creatorilor: când mă uitam la o scenă, de mă tăveleam pe jos de râs ,nu-mi puteam da seama "De unde naibii au mai scos-o şi pe asta?" Un mare exemplu este celebrul "cuplu" Hanna-Barbera, un izvor nesecat de inspiraţie , ce au dat viaţă unor personaje fictive precum (dintre zecile de opere enumăr favoritele mele): "Tom and Jerry",Wacky Races, Dastardly & Muttley,Scooby Doo,The Addams family,2 stupid dogs,Dexter's Laboratory,(afemeiatul de)Johnny Bravo,Cow and Chicken(eu si sora-mea),I Am Weasel,The Powerpuff Girls şi lista poate continua până diseară.
Desenele Tom& Jerry si Looney Tunes au avut de asemenea şi impact cultural şi educaţional asupra tuturor raselor de copii (şi de adulţi-copii) prin combinaţia perfectă de muzică clasică-desene animate clasice clasice. DE acolo ştiu mai cam toate operele consacraţilor compozitori precum Johan Strauss, Franz Liszt( Franz Liszt?!, never heard of him ,wrong number! vorba lui Buggs Bunny),Mozart, Gioachino Rossini( Bărbierul din Sevilia vă spune ceva?) ş.a. Poate şi din cauza asta mă uit de fiecare dată la concertul de anul nou din Viena. Odată imi aduc aminte că o rugam pe profa de muzică să imi recunoască melodia aia din Tom şi JerrY în care motanul îmbrăcat la 4 ace , nu putea să cânte la pian din cauză că-l deranja micuţul rival( încercarea de a-i reproduce cu exactitate secvenţa aceea prea rapidă pentru degetele şi limbile oamenilor obişnuiţi a lăsat de dorit, aşa că am rămas cu buza umflată , pt că profa habar nu avea ce pălăvrăgeam eu pe acolo).Într-un final titlul operei l-am aflat chiar de la tata : Rapsodia ungară de Franz Liszt.
Noroc că Boomerangul il prind la ţară şi păstrează nostalgia acelor timpuri vechi.A, şi You Tube-ul mai are secvenţe unice , ciopârţite în ultimul timp din cauza drepturilor de autor.


NU te mai scumpi la tărâţe!

marți, 8 septembrie 2009 comentarii: 2
Zgârcită de felul meu nu prea sunt, că slavă Domnului, sunt răsfăţată de ai mei cu di tăti.Însă în ultimul timp, nemaiprimind câte un bacşiş gros de la părinţi, m-am pus pe economisit mărunţiş, care pe unde apucam: 5000 azi de la pâine , mai găsii 3000 prin buzunare, 10 mii îi zării pe masă şi ca prin magie hop într-o secundă şi dispărură. Noroc că am mai fraierit-o pe mama cu schimbul monezilor în hârtii, că altfel în bomboniera mea se afla o colecţie parcă procurată de la capul podului , de la umilii trecători. Aşa că criza asta a avut efect şi asupra buzunarului meu.Într-un final am reşit să fac mici economii, până în ziua de Sfântă Mărie. Cum mama vru azi să fie prima care îmi urează "la mulţi ani!", mă trezi dintr-un vis prea frumos pe care nu ştiu de când am mai avut unul ca ăsta, având în vedere că în ultimul timp am probleme serioase cu dormitul. Mai în glumă , mai în serios, mama îmi sugeră să dau ceva băut şi e mâncat. Sinceră să fiu , eu nu prea le am cu onomasticile.Am o zi de naştere şi atât! Promiţându-i buimăcită că mă ocup de prepararea unei pizze a la criza financiară, scotocesc în micul meu cont din bombonieră şi dau de găsit nişte monezi de cinci mii şi câteva bancnote verzi, însumând 10 lei. Socotesc cam ce am de cumpărat şi pornesc la piaţă cu mutra proaspăt ieşită de la cearceaf (nu mă miram de ce toată lumea se uita la mine ca la nişte opere de Picasso). După doar două vinete mici şi leşinate de doi lei (scump dom'le scump, la mamaia era pe gratis, odată) mă aventurez într-un supermarket pricăjit. Cumpăr un caşcaval vegetal pe care il confund la ambalaj cu un salam Caroli şi apoi îmi văd liniştită de drum căutând nişte ciupercuţe la conservă. Văd sub o cutie 2,5 lei iar sub alta un pret un pic mai piperat (3 lei). O arunc în coşul de cumpăraturi pe a mai ieftină, limitată de bugetul critic. Ajung apoi intr-o suflare la casă si vai surpriză: bugetul meu era depăşit cu un leu şi 10 bani! Moment prea stânjenitor pentru mine, devreme ce adevăratul preţ al ciupercilor era citit invers 5,2 lei.Prea mult pentru mine, frate!!!! Gaură uriaşă în buget!!!!Într-un final plec din piaţă cu coada între picioare şi cu o plasă in care se află două vinete ofilite şi 200g de cauciuc sintetic galben :))).
Morala: Când ai tăi iau salariul, nu te sfii să le ceri!
Şi acuma inchei optimistă şi infometată după atâta scris...Ciao , v-am pupat şi mă duc la o felie de tort de ciocolată =p~...

Fishsticks+me=gayfish

sâmbătă, 5 septembrie 2009 comentarii: 3
Asta schiţa pe tablă "Geniul" Kanye West, încercând sa demonstreze contrariul ipotezei comform căreia , Înălţimea Sa ,autointitulatul "noul rege al muzicii pop" era numit gayfish, într-un episod din sezonul 13 Southpark.
:-??:Do you like fishsticks?
Kanye: yes, i do.
:-??:...and you put fishsticks in your mouth...
Kanye: yeah
:-??:...then you are a GAYFISH!!!
Asta este gluma care a devenit atat de populară la night live shourile americane precum cele ale lui Jay leno, David Letterman, si nu mai ştiu cum îl cheamă pe ăla de la CNN cu bretele. Şi când te gândeşti că autorul acestui banc este un băieţel cu handicap locomotor, "ajutat" de grăsanul Cartman, căruia îi fură acreditarea.
PREA TARE A FOST EPISODUL.UNUL DINTRE CELE MAI BUNE!!!! Îl prezintă pe Kanye exact ca în realitate: un închipuit cu un huge ego.
Eu, personal NU il suport pe rapperul ăsta plin de fiţe şi fumuri , de nu-şi mai incape în pilea sa de arogant , pe scurt "vocea noii generaţii":-@:-@:-@:-@:-@bla bla bla. Melodiile sale sunt de doi bani , care nu transmit absolut niciun mesaj. Chiar si 50 Cent himself nu îl haleşte, aşa că Eminem rocks!:))
Hai să ne delectăm cu parodia celebrei "opere de artă" Heartless al purtătorului de ochelari cu zăbrele.

Ziua în care îmi veţi păpa colacul

joi, 3 septembrie 2009 comentarii: 1
Am aflat de data in care imi voi lua adio de la lumea asta prea satulă de fiţele şi fumurile mele. Aşa că duşmanilor îmi veţi scrie pe colivă "La mulţi ani!" nu mai devreme de 2070 [muhahah >:)]. Vorba lu' doda Lina:" Na, că trăii să vă mânc colacul , cutrelor!" Până atunci am destul timp să îmi întocmesc testamentul şi să fac proviziile necesare pentru pomeni, lumânări , colaci, prescuri etc. NU am avut nevoie să mă duc la vreun clarvăzător, nici la piranda Tandafira (aia care i-a prezis mandatul lui Băselu) pentru a-mi afla acest detaliu sumbru,ci de un amărât de site care imi calculează longevitatea în funcţie de data naşterii, BMI (Body Mass Index) şi de smoking status. Nemaifiind la curent cu măsurile mele, am completat aşa-zisul formular ,ca lăutarul după ureche şi mi-am aflat data teoretică aproximativă în care voi da colţul.
Eu fiind mai sceptică ,in privinţa mea ,inchei acest articol cu următoarea concluzie. NIMENI , în afară de Dumnezeu nu ne va şti ziua in care ne vom da ultima suflare!Important este să ne bucurăm de viaţă , sa avem grijă de ea şi de ceilalţi, că timpul se scurge prea repede pentru a ne da seama cu adevărat ce am realizat de-alungul ei. Zi-le nea' Gică!

Arde focu', da-i cu rocku'!

miercuri, 2 septembrie 2009 comentarii: 3
Prea multe postări nu prea o sa apară pe blogul ăsta , din motive de lipsă acută de inspiraţie. Pentru mine, inspiraţia este un lucru sacru: vine atunci cand nu te astepţi la ea (incredibil dar pe budă şi sub duş, această forţă misterioasă şi divină mă transformă pentru un moment într-un filozof consacrat .Şi cum vocabularul meu constă numai în 5 cuvinte din care 3 sunt în engleză iar 2 în română, veţi avea nevoie de goagăl trasleit pe care îl luaţi de aici. De azi într-o lună, va sta în puterea mea să decid dacă beau sau nu, dacă fumez sau nu, sau să vizionez filme deocheate (LEGAL!!!!!!!!!! Hooray!!!!) deşi asta nu mă preocupă. I want to break free, cum zicea răposatul nenea Freddie.
Sunt o melomană înrăită, spre disperarea părinţilor mei, care nu mai ştiu ce să mai facă cu mine pentru că zi de zi se sperie când dau drumul la televizor şi apare programul VH1 dat la volumul 45 – turbo sound. Mai pe scurt: cutremur de 5 grade pe scara richter. Până mai acu’ 2 ani ascultam ceea ce asculta toată Românica – melodii comerciale. Rock’u a intrat in rutina mea zilnică de când am început sa ascult primele melodii cu Red Hot Chili Peppers. apoi totul s-a extins pe rând: Metallica, Foo fighters, Guns ‘n roses, zdob şi zdub. Mai recent am înnebunit-o pe soră-mea cu întreg repertoriul U2. În fiecare zi am polemici aprinse cu ea, în privinţa potenţialului trupelor mele favorite şi ale ei. (de fapt a ei: GREEN DAY...pot să spun că am şi eu două melodii de la ei care îmi satisfac condiţiile). Marele meu vis este să merg la un concert adevărat a idolilor mei, spre bălmăjala lui soră-mea care zice că dau banii pe prostii, deşi ea nu s-ar reţine de la un concert Green Day.