De ce şi pentru ce trăim?

Încă din primii ani de viaţă, la vârsta fragedă a copilăriei, după primii paşi şi primele cuvinte articulate, cu primele propoziţii legate , începem să ne întrebăm ce e cu noi în lumea aceasta.
" De ce ?" Prima întrebare rostită cu scopul de a afla ceva! De a cunoaşte de a învăţa.
"De ce străluceşte soarele?" "De ce iarba este verde?" " De ce plouă? "De ce ninge? "De ce e cald?" "De ce e frig? " şi acest "De ce?" poate continua până ne potolim setea de cunoaştere. Şi întrebarea "de ce?" ne însoţeşte toată viaţa , până la adânci bătrâneţi... până la întrebarea finală:"şi totuşi...de ce murim?"

Cam aşa începe însăşi filozofia vieţii noastre. Fiecare răspuns primit ne produce o anumită stare de uimire (mirare), îndoială sau cutremurare, cum susţinea însuşi K. Jaspers cele trei cauze ale originii filozofiei.

Şi aceste stări nu pot fi posibile fără un element esenţial : comunicarea. Comunicăm cu cineva direct sau indirect, în mod voit sau nevoit, cu plăcere sau fără.
Rezultatul comunicări: bucurie sau supărare, pace sau frământări interne ale eului nostru, cunoştiinţă sau neştiinţă, stăpânire de sine sau agitaţie, blândeţe sau răutate,siguranţă sau nesiguranţă, iubire sau ură, plăcere sau lehamite, realitate sau ficţiune, adevăr sau minciună...adică vorba lui Platon "modul nostru de a trăi-filozofia".

Şi cum suntem înzestraţi cu capacitatea de a raţiona în interesul nostru de a trăi frumos sau urât , noi alegem modul în care vrem să trăim în lumină sau întuneric, înţelegând sau nu sensul şi scopul existenţei noastre.

Tocmai acest lucru ne deosebeşte de regnul animal sau vegetal.

O petrecere şi o inmormântare...

Acu'o saptamână a venit şi momentul meu mult aşteptat în care pur şi simplu numele meu stătea pe buzele tuturor. Că de aia mă apucase o criză de sughiţat, de nu mai puteam ieşi din ea nici măcar cu o cana bună de vin ori 3 minute bune de ţinut respiraţia. Se vorbea în draci despre mine... că era de bine , că era de rău, naiba mai ştie.După toate eforturile imense depuse în bucătărie şi nu numai, am reuşit cu ajutorul familiei să pun toate lucrurile la punct pentru un majorat numai bun de petrecut în aer liber (locuind la casă, nici nu mai avea rost să închiriez un local), insă totul depindea de vreme. Ea hotăra dacă va fi ceva perfect sau un eşec total. Sâmbătă dimineaţa, mă trezesc cu un imens zâmbet pe buze cu gândul că petrecerea mea va întrece toate My super sweet sixteen-urile fetiţelor lu' tata. Când să dau ochii cu fereastra... Stupoare!... ploua şi totul era melancolic precum în poeziile poetului nostru simbolist ,EMO. Colac peste pupăză, mai aflu că vecinul de vizavi îşi găsii să dea ortul popii tocmai când trebuia să dau başii la maxim. Pe scurt, toate planurile mele erau date peste cap! Nu puteam să-l las pe Gutză de maimuţă să cânte fără număr , pe când babele îl boceau pe răposat. Mai mult, necunoscuţii puteau interpreta faptul că noi eram duşmanii lui şi că dădeam o petrecere în cinstea trecerii sale în nefiinţă. Trist , dar mie îmi venea să-i trag o lopată mortului să îl trezesc din adormire, că doar nu puteam să anulez majoratul şi să mi se strice toată mâncarea. Agitată cum sunt eu mai de fel, imi mai consum o jumate de ora din minutele mele preţioase de pe telefon , pentru a-mi anunţa invitaţii despre acest incident.Din fericire ,cineva, acolo de sus a aranjat totul bine astfel încât duminica mortul să-şi urmeze mai repede ultimul drum şi eu să petrec "pă sistem turbo". Party-ul ,în sine a fost unul nemaipomenit: am chiuit cu toţii până la 2 noaptea , de pândeau vecinii pe la ferestre, probabil tânjind şi ei la vreun grătar ori deranjaţi de Gutză. Cadourile au fost cât se poate de inspirate: am primit noul album U2 (!!!), un super rucsac cu MJ(!!!) , multe bijuterii care mai de care sofisticate(argint, aur , cristale Swarowsky etc. !!!!:> ), o carte cu dedicaţie din partea clasei( "Floare-de-zăpadă şi evantaiul secret" de Lisa See) şi buchete imense de trandafiri şi crini imperiali, de mi-au umplut dormitorul cu aroma lor îmbătătoare. Ca să fie petrecerea unică, am dat un minirecital la chitară , în cinstea părinţilor mei (pentru mine a fost un moment emoţionant,inedit , vocea mea niciodată nu sunase atât de bine, un sentiment nemaipomenit, deşi am mai urcat pe scenă de multe ori!). Bara de la halângă a fost senzaţia serii(toată lumea a incercat-o,s-a dansat la ea si striptease)!
P.S:La fel ca pe răposatul vecin, nu vom uita niciodată petrecerea asta!

Muse - Uprising

De ceva vreme , melodia asta mi s-a blocat minte. Refrenul este partea mea favorita. Enjoy it!
Notă: cunosc Muse dinaintea mega-fenomenului Twilight!