Classic cartoons

Nu mai îmi place Cartoon Networkul deloc!!! S-a aiurit rău de tot! Unde-s desenele acelea,la care copilăria mea toată mi-am petrecut-o în faţa televizorului, uitându-ma la aceleaşi episoade de nşpe mii de ori fără să înţeleg o boabă de engleză. Ăsta era tot farmecul lor: desene nonviolente( excluzând propaganda din timpul celui de-al doilea Război Mondial, prezentându-i pe tom şi Jerry jucându-se cu bombele şi mitralierele şi pe Muttley cu avioanele sale cu un design hidos si luptele fetitelor pufoase si puternice cu fortele malefice), de bună calitate şi mai ales de bun gust, în care rămâneai cu cel puţin un lucru întipărit în minte la fiecare episod. Da, pe desenele au trăit vreo 3 generaţii din familia mea: de la mamaie-mea care se amuza copios la chicotitul simbolic al faimoasei ciocănitori Woody,la tata, care şi acuma mai imită râsul iconic al lui Muttley, pană la generaţia noastră din anii '90 care încercam să ne dăm cu fundul de pământ precum The Red Guy din "Vaca şi puiul". Puţine , poate chiar prea puţine desene create după 2000 îmi mai captează atenţia. Toate animţiile de-acuma sunt realizate cu mare uşurinţă cu ajutorul ultimelor tehnologii 3D. Desenele old school erau lucrate cu mare migală, cel puţin 24 de schiţe trebuiau realizate ,pentru doar mai puţin de un minut de acţiune nebunească. Să nu uităm şi de geniul creatorilor: când mă uitam la o scenă, de mă tăveleam pe jos de râs ,nu-mi puteam da seama "De unde naibii au mai scos-o şi pe asta?" Un mare exemplu este celebrul "cuplu" Hanna-Barbera, un izvor nesecat de inspiraţie , ce au dat viaţă unor personaje fictive precum (dintre zecile de opere enumăr favoritele mele): "Tom and Jerry",Wacky Races, Dastardly & Muttley,Scooby Doo,The Addams family,2 stupid dogs,Dexter's Laboratory,(afemeiatul de)Johnny Bravo,Cow and Chicken(eu si sora-mea),I Am Weasel,The Powerpuff Girls şi lista poate continua până diseară.
Desenele Tom& Jerry si Looney Tunes au avut de asemenea şi impact cultural şi educaţional asupra tuturor raselor de copii (şi de adulţi-copii) prin combinaţia perfectă de muzică clasică-desene animate clasice clasice. DE acolo ştiu mai cam toate operele consacraţilor compozitori precum Johan Strauss, Franz Liszt( Franz Liszt?!, never heard of him ,wrong number! vorba lui Buggs Bunny),Mozart, Gioachino Rossini( Bărbierul din Sevilia vă spune ceva?) ş.a. Poate şi din cauza asta mă uit de fiecare dată la concertul de anul nou din Viena. Odată imi aduc aminte că o rugam pe profa de muzică să imi recunoască melodia aia din Tom şi JerrY în care motanul îmbrăcat la 4 ace , nu putea să cânte la pian din cauză că-l deranja micuţul rival( încercarea de a-i reproduce cu exactitate secvenţa aceea prea rapidă pentru degetele şi limbile oamenilor obişnuiţi a lăsat de dorit, aşa că am rămas cu buza umflată , pt că profa habar nu avea ce pălăvrăgeam eu pe acolo).Într-un final titlul operei l-am aflat chiar de la tata : Rapsodia ungară de Franz Liszt.
Noroc că Boomerangul il prind la ţară şi păstrează nostalgia acelor timpuri vechi.A, şi You Tube-ul mai are secvenţe unice , ciopârţite în ultimul timp din cauza drepturilor de autor.