All hope is gone ...

Toţi avem prieteni cu care sa ne impărtăşim secretele , toţi avem cu cine merge oriunde vrem , când vrem şi cum vrem ... toţi ne bucurăm de cele mai frumoase momente alături de cei dragi, alături de OAMENII care au avut o influenţă puternica asupra vieţii noastre. Şi NU toţi se bucură de momente impresionante alături de ... NECUVÂNTĂTOARE...
Necuvantătoarele... Creaturi ale lui Dumnezeu care vor să ne spună ceva, ce nu înţeleg limbajul nostru, al "animalelor superioare", dar gestul lor valorează 1000 de cuvinte.
Eu am avut o groază de animale de companie ... pe toate le-am iubit şi pe toate le-am pierdut. Ultimul, azi ...Toate mi-au murit...Am un dar incredibil de a mă ataşa de animalele inocente care îţi sunt fidele toata viaţa , chiar dacă îţi mai scot câte un drac din cauza boroboanţelor. Tocmai în năzdrăvaniile lor vezi farmecul ,candoarea ce îţi trezesc amintiri legate de copilărie. De foarte mică , imi manifest atasamentul fata de chiar banalii pui de gaina, catelusi , gaini ,curci etc . nu era zi in care sa apuc o gaina in brate si sa o mursuc pana abia mai rasufla , saraca . Puii care erau respinsi de clote, gasiti nu stiu pe unde , abandonati etc. erau ingrijiti de mine , "botezati" cu nume haioase ( Gelu , Piţă)si apoi mureau ( luati de uli, moarte suspecta , luati de vulpe)Pierderea lor era imi lasa o adanaca gaura in suflet si un gol imens in stomac. Am avut parte chiar si de un iepure salbatic, foarte sperios care , dupa trecerea unui timp scurt, ne-am atasat reciproc atat de mult incat atunci cand strigam Rilă!, venea la mine precum un catelus foarte jucaus. Nici de catei nu am avut parte de noroc... Blacky a murit la scurt timp dupa disparitia subita a bunicii mele, Lucky a fost vandut de mama ( nu il suporta , tin minte ca 2 saptamani nu am vorbit cu ea). Deci, pe scurt : nu am niciun noroc la animalute. Si asta ma doare rau de tot.
Ultima cuvantatoare de care am avut grija a fost un pui de curca... L-a adus mama de la tara , pentru ca avea un handicap la picior( ii era dat peste cap) ...avea nevoie de ingrijire speciala. L-am dus si la doi doctori veterinari , insa zadarnic, nu-i puteau face nimic. Era jucaus , avea o privire inocenta, semana cu un strut cand intindea gatul, dormea linistit cu mine in pat...dar suferea enorm ca nu putea sa mearga normal, precum fratii lui. Pana azi , cant toate chinurile i-au fost curmate de lama nimicitoare a toporului... Am invatat o lectie de viata, de la un ANIMAl!: ca sunt penibila atunci cand ma vaicaresc ca nu sunt fericita sau alte chestii , ca de ce e viata dura cu mine etc. Insa eu , care sunt o pacatoasa , am o viata mult mai frumoasa decat NEVINOVATUL, al carui destin a fost dur cu el inca de la o varsta frageda. S-a dus SPERANTA mea , ca acel pui se va insanatosi...Cel mai bun prieten necuvantator pe care l-am avut vreodata!
De aceea , visul meu este sa devin un renumit doctor veterinar , sa distrug acel ghinion care ma urmareste de foarte mult timp!
R.I.P. , my lovely friend!
p.s : scuzati-mi stilul de clasa a III-a . fiind suparata nu am mai avut chef sa filosofez...